Cu zeci de ani în urmă a fi cadru didactic însemna a fi intelectual. La sate profesorul / învaţătorul dădea sfaturi, le oferea îndrumare şi consiliere celor ce-i cereau ajutorul, astfel caştigandu-le respectul şi încrederea. A fi profesor înseamna nu doar a preda, ci a fi un exemplu pentru cei din jur.
Privit de pe poziţiile orientării tradiţionaliste , rolul cadrului didactic este de a păstra cunoştinţele şi de a le transmite generaţiilor tinere. Cu alte cuvinte, profesorul apare ca un mijlocitor menit a străbate spaţiul spiritual dintre generaţii pe acelaşi drum ,, bătătorit’’, condamnat a rămâne,în acest fel,împreuna cu cei pe care îi educă.
Învăţătorul este un agent social dinamic, participant activ şi responsabil nu numai la viaţa şcolii, ci şi la cea a comunităţii sociale din care face parte, contribuind prin munca sa la toate prefacerile ce au loc în ea. Din datele existente rezultă că această orientare se impune azi, tot mai insistent, pentru toate popoarele atente la viitorul lor.
Factor hotărâtor prin poziţia pe care o ocupă în sistemul muncii educative, învăţătorul se dovedeşte tot astfel şi în ce priveşte activitatea pe care o desfăşoară, dat fiind că el îndeplineşte dublu rol : de conducator al procesului instructiv-educativ şi de executor al lui.
Din această situaţie rezultă că, atât nivelul în care satisface sau nu satisface cerinţele profesiunii, cât şi calităţile şi defectele profesorului, nu pot fi altfel apreciate decât numai în raport de rezultatele pe care le obţine în mod concret în activitatea sa cu elevii la clasă, precum şi în afara clasei şi a şcolii.
Modul particular de manifestare al personalităţii fiecăruia dintre învăţători , ca expresie a gradului de satisfacere a cerinţelor şi de afirmare a calităţilor, constituie variabila dependentă ce introduce în viaţa şcolii variaţia: plăcutul şi interesantul.
Privită prin optica prin care profesorul a reuşit să-i transforme pe elevi în purtători ai unui sistem de cunoştinţe despre lume,ai unui cod de norme morale,priceperi şi deprinderi de muncă fizică şi intelectulă, la gustul pentru comorile culturii,gata să contribuie la emanciparea reală a societăţii, personalitatea lui dobândeşte valoare deosebită, nu atât prin ceea ce reprezintă el ca individ, ci prin ceea ce a realizat şi realizează pentru alţii.
Învăţătorul are un rol important în dezvoltarea elevului. Pe lângă responsabilitatea de îndrumător, el trebuie să reprezinte şi un model. Elevul trebuie să se încreadă în mentorul său, de aceea învăţătorul trebuie să inspire încredere.Cadrul didactic trebuie să cunoască foarte bine specificul comunităţii sociale al zonei unde lucrează, exigenţele şcolii, apoi să cunoască temeinic colectivul de elevi. Toate acestea încep o dată cu primirea unei noi generaţii de copii. În comunitate, pedagogul este privit ca un izvor de inţelepciune,un model, un tutore,un mentor şi un facilitator, care modelează tânărul de mâine. Un rol important în formarea în acest sens al elevilor, îl ocupă cadrul didactic. Dascălul nu este numai o sursă de informaţie, ci este cel care stabileşte o relaţie umană cu clasa de elevi. Cultura profesională, capacitatea de a se raporta continuu la elevi, umanismul, obiectivitatea, dreptatea, principialitatea, curajul, corectitudinea, conştiinţa responsabilităţii – acestea sunt câteva din calităţile morale pe care un dascal trebuie să le aibă pentru a putea stabili o relaţie socio– afectivă cu elevii.
Profesorilor le este caracteristic sa faca mai multe lucruri, ceea ce îngreuneaza studierea rolului lor. Uneori dificultatile tin de context, de exemplu se poate studia rolul profesorului în clasa, în scoala sau în alt context unde pozitia sociala a profesorului este recunoscuta si relevanta. Alteori dificultatile sunt de ordin functional, de exemplu, profesorul transmite informatii elevilor, le este consilier, le evalueaza rezultatele etc.; fiecare sarcina solicita activitati diferite si se poate întâmpla ca profesorul sa nu reuseasca în toate.
Potrivit autorilor care înteleg prin rolul profesorului comportamentul profesorului, cel mai eficient mod de a-l studia este observatia. Putând fi observat de ceilalti, exista posibilitatea ca elevii sau alte persoane sa influenteze sau sa fie influentate de rolul profesorului.
Meseria
aceasta, implică mai mult decât simpla educare a unor copii prin metode clasice,
constrângătoare, care limiteză omul.Pentru a fi un adevărat educator, trebuie să
ştii că fiecare copil are dreptul fundamental la educare şi fiecărui copil trebuie
să i se ofere şansa de a ajunge la un anumit nivel şi a se putea păstra la un
nivel acceptabil de învăţare. Profesia de educator este complexă şi nobilă prin misiunea
pe care o are de îndeplinit: formarea unor personalităţi autonome integrabile
social, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral autentic
şi cu o înaltă profesionalitate. Iată ce consideră unii autori din domeniu, în legatură
cu această profesie: "...nici o profesiune nu cere posesorului ei atâta competenţă,dăruire
şi umanism ca cea de educator pentru că în niciuna nu se lucrează cu un
material mai preţios, mai complicat şi mai sensibil decât este omul în
devenire... ancorat în prezent, întrezărind viitorul şi sondând dimensiunile posibile
ale personalităţii, educatorul instruieşte, educă,îndeamnă, dirijează, cultivă şi
organizează, corectează, perfecţionează şi evaluează neîncetatăprocesul formării şi desăvârşirii calităţilor
necesare omului de mâine ". Am
ales să devin cadru didactic în speranţa de a schimba ceva într-un mod pozitiv, de a
forma persoane care să îmbogăţească societatea prin atitudini deosebite. Sper să reuşesc sa îmi ating scopul(in viitor) pe care mi l-am propus şi să aud că elevii îndrumaţi
de mine ating căile succesului.
Vă invit sa urmăriţi acest videoclip :
Învăţătorul a avut, are şi va avea mereu un rol definitoriu în societate, deoarece după educatoare, el este cel care continua educaţia organizată, instituţionalizată.
